@limite
@week1
Ziua fericirii in familia Derscariu
Am hotarat ca azi sa fie ziua fericirii in familia Derscariu. Pentru ca am ratat ziua de ieri. Mihai a aflat de la scoala ca e ziua Fericirii si ne-a tot amintit pe parcursul zilei ca nu are nici o legatura cu fericirea ce se intampla uneori prin casa. Am hotarat ca azi sa fie Ziua fericirii in familia Derscariu. Dimineata cand s-au trezit au gasit foi pe canapea scrise cu
ZIUA FERICIRII IN FAMILIA DERSCARIU
Si lista de nume pe care sa completeze fiecare ce vrea. Am uitat sa o intreb pe Anna si pe Maria ce vor, Gibi a propus picnic si dintre toti doar eu si cu Mihai am scris ce vrem sa se intample astazi. La Gibi a fost 100% si la Mihai s-a indeplinit aproape tot.Era cat pe ce sa fure telefonul,dar m-am enervat cumplit si am tipat si s-a speriat si nu a mai incercat. Era plin de iubire incat nu i-a mai trebuit. (Sper)
Azi am iesit prima data din curte cu familia. 3 zile am lucrat si eu si Gibi de acasa si i-am lasat pe kinderi cum i-am lasat. Dar m-a trezit scoala online a lui Mihai si la fete lista cu activitati si m-am panicat ca trebuie si sa gatim de 3 ori pe zi.
Am renuntat joi la serviciu dupa ce am facut slalom intre 3 copiii si rapoarte si masini de spalat si chestii.
Gibi a ajutat cat a putut(multumesc Gibi). M-am gandit ca venea protectia copilului de 3 ori daca eram prin alte parti. Matusa lui Gibi ramanea singura acasa de la 5 ani de dimineata pana seara cu sora de nici 2. Posibil sa incurc putin datele: +-1.
Am jucat si niste DOTA (cam multa).
Sa revin, dupa o saptamana, iesim la picnic. Cu merinde de la Botosani, am primit ieri pachet plin cu iubire. M-am gandit ca ne urcam in masina si mergem direct la padure, nu o sa ne intalnim cu nimeni mai aproape de 5 m. Ajungem prin sat. Gibi cica sa coboare sa ia niste rosii… eu socata! Era mai multa lume decat puteam sa-mi imaginez. Forfota si agitatie cu specific de Ciurea, altadata simpatica si plina de sensuri, acum parca din alt film. Ca sa ma prind ca sunt unde trebuie am vazut pe cineva cu o masca la gat.
Imi revin il strig pe Gibi ingrozita sa intre in masina si ii spun sa fugim. El nu se prinde si-mi arata parcul cel nou din comuna… calculez repede daca vin alegerile, decid ca dau in judecata si ma trezesc.
Mergem la picnic, pun poze mai jos caci nu am cuvinte sa va descriu sentimentul.
Multumesc pentru tot, toata lumea culege leurda pentru mine si toti abia asteapta sa ma vada mancand-o… si eu ma razgandesc bineinteles ca m-am speriat de raspundere. Am primit iubire si nu stiu sa o returnez.
Vorbim chiar de casa, copiii isi dau cu parerea, ne intalnim cu o veverita prima oara asa de aproape. Trebuie sa va multumiti cu o poza la o coada, dar va puteti imagina o veverita.
Trecem pe langa case fara curent electric si vad un copil de vreo 5 ani impingand un carut printre pietre cu sora de 1 cred. Mi se rupe inima si vreau sa le dau ceva, apoi calculez ca nu am voie, poate ei sunt protejati aici intr-un fel si mai vad alti 2 si uit de ce-am gandit si mai mai sa opresc masina. Ne intoarcem istoviti si senini.
Ajungem acasa pe jumatate lesinati de foame si impuscam un festin. Multumim bunicilor din toata imima caci si-au aratat iubirea si s-au organizat si am primit o multime de daruri delicioase!
Am bagat copiii la un film, mi-au amintit dragut ca astazi nu au primit tehnologie si ca s-au pus de acord toti ca se uita la Craiasa Zapezii 3.
Ne apucam de facut curat turbo si raman cu camera jucariilor pe care o termin impreuna cu ei luni.Pun limita de 7 jucarii de fiecare.
Gibi a fost eroul meu in seara aceasta si a terminat de dat cu aspiratorul si a redecorat complet biroul (camera centralei :))
Monica multumesc! Ti-am multumit in gand tie in mod special, caci esti un exemplu de staruinta si putere. Si tuturor doamnelor care m-au ajutat la curatenie si bunicilor si strabunicilor care au contribuit la nasterea lor!
Acum eu nu am o relatie prea buna cu limitele… in toate sensurile…nici sa le pun, nici sa le iau, nici sa le dau, nici sa le vad, nici sa nu le vad… de toate, dar sincer, ma simt putin coplesita de tot ce se intampla.
Inteleg ca totul are sens, ca e cu happy end ca sa-i zic asa. Vorbeam cu o prietena ca mi s-au indeplinit aproape toate goal-urile pe 2020. Chiar in momentul asta cand scriu se intampla primul pe lista. Nu mai zic de intoarcerea la simplitate, intoarcerea inauntru, la credinta, la prezenta, la iubire, la de toate.
Dar tot sunt putin coplesita caci se intampla foarte repede…tare tare repede….
In timp ce scriam ma intrerupe Gibi si-mi spune ca s-a dat ordin sa nu mai stim numarul imbolnavirilor. Calculez repede daca am dat siropelul de imunitate azi, ma injur oleaca ca am uitat, imi amintesc ca am primit iubire de am ajuns tremurand acasa si ma resetez si termin de scris. Am nevoie sa public asta in seara aceasta.
Doamne Ajuta!
Multumesc! Va iubesc!
Cristina
Te iubesc Iubire!
Ma iubesc Iubire!
Va iubesc Iubire!
Te iubesc planeta Pamant!
#sanetinembineaproape